Pages

sâmbătă, 29 decembrie 2012

Privind.



Privesc în jur nerealizând
Ce trişti sunt unii şi zâmbind,
Îmi dau de înteles, subtil,
Că-i mai frumos când eşti copil.
E trist să nu poţi să-ntelegi,
Cum treci prin viaţa şi alergi
După nimicuri materiale
Şi nu-i poţi da inimii tale,
O aşa mireasmă şi-o dulceaţă
Ce ţi-ar schimba întreaga viaţă.
E aşa de supărător,
Să ai un suflet călător
Printre vicii şi ispite,
Când ai putea aveam de fapt,
Un suflet drept şi răsfăţat
De-un alt suflet, care ştiu,
Că e acum şi el pustiu.
E trist când vezi doar prin vizor
Viaţa ta de muritor.
E trist când n-ai priviri mai largi,
În care ai putea să tragi
Cu ochiul, uşilor deschise,
Nu să mergi spre uşi blindate
Cu prea multe interese
Dese, dense şi-adăugate
La un şir lung de-adevăruri negative,
Paralele cu alte alternative.

luni, 17 decembrie 2012

Un pix ?


       Nu cu multe zile în urmă, urmăream un material la ştiri , era vorba despre două fetiţe de şcoală primară, fără tată, iar mama crescuse la orfelinat, momentan locuind într-o baracă. În timpul reportajului , fetiţele sunt întrebate pe rând : “Ce ai vrea să îţi aducă Moş Crăciun ? “, la care una dintre fetiţe răspune: “Un pix … “. Până în acel moment nu urmărisem reportajul cu interes, dar după ce am auzit răspunsul fetiţei am rămas blocat in jur de 3-4 minute, îmi dispăruseră brusc toate gândurile din cap, toate problemele mele, minore, pe lângă drama trăită de această familie. Cu lacrimi în ochi mă uitam la televizor şi nu îmi venea să cred. Un pix ? Nu am mai fost bun de nimic în acea zi.
       Mă întreb acum: “Unde e dreptatea ? De ce unii care nu au făcut un lucru bun în viaţa lor, o duc aşa bine ? De ce dacă ajungem unde am dorit, vrem mai mult, mai mult ? “
       Nu ştiu , pur şi simplu am trecut printr-un şoc în momentul când am auzit “un pix”  şi îmi dau seama că în 21 de ani am fost mai mult decât norocos ; îmi dau seama că aşa  mult alergăm după lucruri neînsemnate. Oare dacă am pune în balantă ceea ce avem, în raport cu ceea ce am făcut pentru a merita ce avem sau ce am ajuns să fim, cum ar arăta talerele balanţei ? Oare ar fi aproximativ la acelaş nivel ?

luni, 10 decembrie 2012

Gânduri reci


A venit zâmbind la mine
Cu pupilele-ngheţate
Şi-a-nceput să îmi şoptească,
C-are-n gând multe păcate.
A pornit să mi le spună
Degerându-mi inima
Cu privirea-i de nebună
Sărutându-mă, ţipa,
Ca un crivăţ, ca un vânt,
Transformându-mi pe pământ
Gândurile-n fulgi de nea,
Dar pe când s-ajungă-n palme,
Soarele mi le topea,
Luându-mi visele ascunse
Fără să le pot nota,
Devenind la fel de rece
Precum cea care-mi şoptea
Şi-mi dădea de înţeles,
Sărutându-mă în dată,
C-ar vrea să mă-ndragostesc,
Pentru-a ninge iarna toată .

marți, 4 decembrie 2012

Ai trage ?

... Şi-ai trage dacă ai avea,
Un arc, ai lua viaţa mea,
Ai lua ceva aşa de scump,
A lor mei, pe-acest pământ.
Ai lua un comic arogant ,
Iubitor, dar agasant
Şi-ai vrea să faci din el un timp,
Sclavul tău, nerăsplătit.
Şi-ai trage ! Să mă laşi să mor,
De dor, de teamă, de-un fior
Rece şi aşa de crunt,
La care mă gândeam temut,
C-o să m-ajungă. Dar acum,
Te rog, întoarce-te din drum !
Te rog, nu-i da sufletului
Patima nebunului !
Măcar ascultă-mă ce-ţi cer !
Oricum, ce faci e efemer ...
De ce ai vrea ca tu să iei,
Un prieten, prietenilor mei ?
Trage, nu te mai gândi,
Dar ştii şi tu că vei greşi !
Pune-te în locul meu ,
Să vezi cum e să nu fii zeu,
Să pot să trag şi eu în tine,
Să arzi de patimi şi ruşine,
Să cazi în lacrimi si dorinţi,
Să spargi pereţi, să strângi din dinţi !
Hai, trage mă dacă te ţine !
Cupidon, ce ai cu mine ?!