Cu săgeți de lacrimi sau rușine.
Arunc în mine și le las să treacă
Sunt săgeți, nu bumerang
Și pleacă ...
Am învățat poate să iert,
Sau poate să fiu prost, imun, inert,
Am învațat să pierd din voi,
Din oamenii ce-au doar nevoi.
Oare sunt bun ?
Sau cel mai rău ?
Sunt ca un pisc înzăpezit
Strălucind frumos la asfințit ?
Sau un vulcan întunecat
Prins în umbre de păcat ?
Aș vrea să cresc înalt, frumos
Din pruncul mic, gălagios,
Aș vrea să mai cresc iar și iar
Să se repete... da-n zadar,
Copilaria a trecut,
Am luat de fildeși un mamut,
Un colos de griji, nevoi,
Destin, viață ... cum vreți voi.
6.2.2015
