Gândire obiectivă.

Merge-agale-n lungul străzii
Parc-o ştiu, dar nu întârzii
Să mă gândesc de unde-apare
O-asemenea făptură rară.
O privesc şi-n ochi îmi sare
A pielii perfectă culoare,
A ochilor e neajunsă,
Ochii mei ţintă la fustă.
Are ochelari de soare, brăţări, rujuri şi cercei,
Aş vrea nespus să-mi găsesc un loc în sufletul ei
De zeiţă,amatoare de senzaţii, satisfacţii,
Mall-uri, haine, operaţii
Şi mai ştiu eu ce vacanţe
Care-ţi taie din speranţe.